Liviu C. Tudose

Zile senine tuturor,

        Și bine v-am regăsit la un nou articol din categoria „Viață de scriitor”. Cum am scris prima mea carte se vrea a fi un îndrumar pentru cei care își doresc din tot sufletul să scrie și nu știu de unde să pornească și ce drum să aleagă. Poate cu puțin ajutor din partea mea vei ști și tu cum să scrii o minunăție de carte.

        Am decis să scriu aceste rânduri gândindu-mă încă cu reținere la perioada mea de început când căutam, fără prea mare succes, măcar două-trei fraze care să-mi dea un avânt în această direcție. Cu toate că în perioada adolescentină am mai „cochetat” cu scrisul, etalând pe un caiet câteva poezii care însă s-au pierdut cu vremea, tot mi-a fost destul de greu când am conștientizat că scrisul este pasiunea mea.

        Acum analizând toată perioada prin care am trecut de la prima frază scrisă și până când am găsit o editură care să mă publice, cum am publicat cartea de debut, iar mai apoi am promovat-o fie gratuit, fie contr-cost și mai ales cum am publicat și versiunea electronică – ebookul, toate acestea pot reliefa cu ușurință anumite aspecte ce-ți vor fi de mare ajutor:

1. Conștientizarea

2. Durata

3. Inspirația

4. Strategia

5. Manuscrisul și… sinopsisul

6. „Vorbe de bine”

∼∼∼∼*∼∼∼∼

1. Conștientizarea

        La mine treaba asta cu conștientizarea a început ca dintr-o joacă de copil. La birou fiind, într-o zi mohorâtă de iarnă, prin februarie 2018, am zis să mă gândesc la ceva amuzant care să-mi schimbe starea de spirit. A fost ca o scânteie… și atât de tare mi-a plăcut ideea că am scris-o. Pe lângă acea idee am început să mai adaug și altele în zilele următoare până când, la un moment dat, când am văzut cât de mult am scris m-am panicat de-a dreptul la gândul:

„ce o să fac acum cu textul ăsta!?”

        Mă gândeam că e timp pierdut și că ar trebui să încetez cu prostiile. Dar în același timp parcă ceva în interiorul meu îmi spunea că prostii vor fi celelalte lucruri pe care le voi face dacă nu scriu în continuare.

        Și ideea de a fi scriitor mă încânta, chiar dacă nu știam nimic despre ce ar trebui să facă un scriitor (pentru că asta nu se rezumă doar la scris!).

        Așa ca am fost destul de lucid ca sa conștientizez că aceasta este fericirea mea în viață. Trebuie să îți dai seama că scrisul e parte din Universul tău și să fii sigur că asta îți dorești să faci… din tot sufletul…

2. Durata

        Odată ce ai luat hotărârea să fii scriitor începi o adevărată aventură spre culmile succesului…

         Când hotărâsem că mă voi ocupa de scris ca activitate principală, o activitate pe care o iubeam la nebunie mi se nășteau apoi atât de multe întrebări la care sincer nu găseam răspuns. Una dintre ele a fost în cât timp trebuie să termin de scris cartea.

        Vedeam alții că scriu în câteva luni, ba chiar sunt persoane care au terminat o carte în doar câteva săptămâni. Încercam să mă raportez și eu la ei și să-mi pun un „timp limită” la care lucrarea mea să fie gata, dar de fiecare dată eram dezamăgit că nu reușeam nicicum să mă mențin în respectivele intervale.

        Personal nu am scris niciodată zi după zi timp de săptămâni, fiindcă de multe ori nu aveam inspirație și nu voiam să scriu ceva doar așa… de dragul scrisului, dar recunosc că au fost și zile consecutive când nu mă puteam dezlipi de butoanele de la tastatură. Curioasă treabă!

        Eu nu am avut din greșelile cui să învăț și a trebuit să-mi pun pielea la bătaie.

Tu ai noroc, fiindcă sunt aici!

        Iar recomandarea mea pentru tine este simplă: nu te grăbi –  este esențial să nu te grăbești, dar nici n-o lungi fără niciun rost. Ai nevoie de un echilibru care te face să te simți în largul tău. N-ai nevoie de un stres în plus care să te înțepe mereu. În fond și la urma urmei nu trebuie să scrii în continuu. Trebuie să scrii doar atunci când ai…

3. Inspirația

        Cum am scris prima mea carte? Cu muuultă inspirație…

        Dacă te decizi să scrii continuu ca o masină de scris cu siguranță scrierea ta nu va dăinui în timp. E obligatoriu să pui suflet în fiecare cuvânt, fiecare frază, să-ți arăți creativitatea, iar asta nu se poate face de pe-o zi pe alta. Ai nevoie de inspiratie! Inspirație care e foarte mofturoasă…

vine când vrea ea, nu când o chemi tu!

        Pe parcurs eu am prins un pont… așa din mers… cum s-ar zice, adică indiferent ce făceam și unde eram, când mintea îmi era luminată de vreo idee inspirațională lăsam totul baltă și îmi notam ideea respectivă.

        La început foloseam creionul și foaia, dar măi târziu am evoluat și ori îmi notam într-un document pe telefon, ori pur și simplu îmi înregistram vocea, urmând mai apoi, când mă retrăgeam în regatul meu să pot dezvolta acea idee. Apropo de regatul meu… fie vorba între noi, nu cred că poți scrie pe unde te lovește inspirația și din această cauză ai nevoie de un plan, mai exact…

4. Strategia

        Personal scrisul m-a cam chinuit la început în ultimul hal existențial – dacă-mi permiți jocul de cuvinte. Spun asta pentru că mă chinuiam să scriu prin orice loc și în orice condiții. Asta până am descoperit focul – notarea ideilor. După ce m-am familiarizat cu tehnica asta am început să devin mai critic cu mine, mai pretențios în a-mi etala cunoștințele literare.

        Așa a luat naștere strategia care avea să nu dea greș vreodată – să scrii într-un loc liniștit, călduros și luminos, iar aceste locuri pretențioase aveam să le găsesc în interiorul casei doar noaptea târziu când familia mergea la somn sau dimineața devreme înainte să se trezească.

        Treaba cu biroul meu, camera mea, cabana mea, orice altceva al tău să știi că nu funcționează… cel puțin pentru mine nu a funcționat, fiindcă sunt persoana care are nevoie de liniște deplină pentru a se întrepătrunde cu gândurile inspiraționale.

Așadar… shhhhh… liniște!

        Când scrierea mea a avansat a început să mă bântuie un gând ciudat: „cum ar fi să spun și celorlalți despre minunata mea poveste”. Evident că mă gândeam dacă ar fi posibil să public cartea. Căutând diverse informații despre cum să public cartea am dat peste două cuvinte care nu știam să le interpretez nicicum:

5. Manuscrisul și… sinopsisul

        Deși sunt explicate peste tot, cele două cuvinte nu existau în vocabularul meu în clipa în care am început să scriu. Vreau să subliniez faptul că nici vocabularul meu general nu era foarte dezvoltat mai ales că nu am urmat o formă de învățământ specializată care să mă recomande că și un viitor scriitor, dar toate aceste neajunsuri nu m-au limitat în atingerea visului meu.

         Toate editurile vorbeau de manuscris în sus, manuscris în jos și eu parcă mă uitam la un perete alb. Dacă și tu auzi pentru prima dată de manuscris… stai liniștit… ești pe drumul cel bun! 🙂 Manuscrisul este practic lucrarea ta, povestea la care ai scris zile, săptămâni, luni sau poate ani la rând.

De azi înainte nu se mai numește text, ci manuscris 🙂

        De cealaltă parte a mai apărut un cuvânt și mai ciudat – sinopsis! Sino… hă? Mda… aveam așa reacții de mă puteam cu lejeritate încadra ca și un analfabet din domeniu, dar asta nu m-a făcut să renunț. Am afla de îndată că acest sinopsis este un fel de rezumat al manuscrisului și nu știu de ce aveam eu impresia (citisem pe undeva, clar!) cum că sinopsisul este scris de cineva din editură, însă mi-am revenit repede când am aflat că trebuie să-l scriu eu.

         Adică un fel de ridicare în slăvi a propriei lucrări… mda… dacă altcineva nu se înghesuie să ne laude pe noi ăștia la început de drum, măcar acum în ceasul al doisprezecelea să refuzăm să mai fim modești. Până la urmă e vorba de minunata noastră poveste…

       Și acum când ai ajuns la un alt nivel, știind cu ce se mănâncă manuscrisul și sinopsisul îți transmit un călduros (sau răcoritor)  „bun venit în lumea bună”! 😀 Și înainte să închei parcă aș mai avea să-ți spun câteva…

6. „Vorbe de bine”

        Să nu-mi spui acum că-ți dorești ca lumea din jurul tău să te laude și să te încurajeze!? Ahh… nuuu, nu prea e posibil așa ceva. Evindent că numai vorbe de bine nu sunt acelea care vin să te convingă să te răzgândești că nu e o idee prea bună ca tu să scrii, că nu ești bun, nu te pricepi, nu ai nimic ereditar în gena ta și câte și mai câte care să te oprească să-ți atingi propriul vis. Îți doresc tot „binele din lume”.

Așa sunt ei… Punct!

        Iar când vei reuși, tot ei sunt aceia care vor veni la tine și îți vor cere un exemplar al cărții… pe gratis, că doar vă cunoașteți… și în timp ce-ți vor cere cartea îți vor spune cât de mult te-au susținut! Oooo hoooooo! Nu știi despre ce vorbesc?!? Serios!? Pe lângă tine nu se află niciun exemplar de ăsta? Hmmm….

        Tu ai scrisul tău, iar urechile-ți sunt înfundate (la figurat treaba cu urechile)! Nu le ceri părerea și nu ai nevoie de părerea acestor „experți” – mari critici literari… dar ca să eviți din fașă astfel de încurajări îți recomand solemn să-mi urmezi sfatul și să nu spuni nimănu-i că ți-ai sucit mințile devenind scriitor. 🙂

Gata! Și uite-așa ți-am arătat cum am scris eu prima mea carte 🙂 E greu? E ușor? Depinde de fiecare… Ahh… stai așa! Că am și eu o vorbă pentru tine:

Dacă ai un vis, urmează-l!

       Dăcă scrisul te binedispune și e pasiunea sufletului tău atunci scrie! Nici nu ai idee cât de frumoase vor fi trăirile tale în clipa în care vei ține în mână roadele muncii tale. Și-ori cât de greu ți-ar fi, continuă! Fiindcă vor reuși doar cei ce nu renunță! Am încredere în tine că ești unul (una) dintre învingători!

Cu drag – un învingător,

Liviu

P.S.: Dacă ai vreo întrebare legată de cum am scris prima mea carte, dă-mi de știre în comentariile de mai jos. E posibil să am și un răspuns! 

∼∼∼∼*∼∼∼∼

        Alte articole din aceeași categorie – Viață de scriitor:

1. CUM AM ALES EDITURA PENTRU CARTEA DE DEBUT
2. LISTA EDITURILOR DIN ROMÂNIA
3. EDITURI CARE PUBLICĂ DEBUTANȚI
   ∼*∼
4. CUM AM PROMOVAT (GRATUIT), CA AUTOR, CARTEA DE DEBUT
5. CUM AM PROMOVAT (CONTRA COST), CA AUTOR, CARTEA DE DEBUT
   ∼*∼
   
6. CUM AM PUBLICAT PRIMA MEA CARTE ELECTRONICĂ – EBOOK
7. CUM AM PUBLICAT CARTEA DE DEBUT

_____
E posibil ca aceste informații să fie adevărate.
Până la proba contrarie, considerați articolul un pamflet.