La bună regăsire, oameni dragi,
Cum mi-am scris visul ignorând gura lumii – cu greu am ales acest titlu. Am mai avut opțiuni interesante și de aceea doresc să le las mai jos, enumerate ca-ntr-o carte în aducere aminte, c-ar fi păcat să se piartă în meandrele uitării:
Cum am avut curaj de a scrie pentru mine
Indiferent de cum scriu, îmi scriu propriul vis
Recomandările altora îți pot ucide creativitatea
Urmează-ți visul! Nu-i lăsa să-ți șlefuiască talentul
Toate „bat” într-un singur loc. În fine… ați înțeles ideea. 🙂
Mno.. gura lumii-i slobodă și nu crezi asta până când nu o simți pe sufleul tău 😉
Așadar…
Mi-am redescoperit pasiunea pentru scris pur întâmplător…
Dar dacă tot am dat de scris… m-am pus pe treabă. Am scris și am scris până când s-au adunat atât de multe „texte” încât a venit următoarea întrebare: „Ce să fac eu cu atâta scris?”, iar răspunsul nu mi-a fost străin: „E V R I K ! Public o carte!”
Cu greu am reușit să-mi găsesc o editură, doar pentru că am continuat să lupt și de fiecare dată când sentimentul de eșec mă înconjura, nu știu de unde mai găseam putere să mă mai zbat încă o dată…
Detaliez
Cum mi-am scris visul ignorând gura lumii a fost o deciz grea. De ce? Pentru că în prima fază nu înțelegeam nimic, exact ca un boxer care primește pumn după punm până când, năucit, nu mai realiză unde se află. Așa și eu, nu mai înțelegeam cu ce-am greșit. Consideram că au ceva personal cu mine și intrasem într-o perioadă „critică”.
Când ești mic și începi să faci primii pași și mai iei câte-o trântă toată lumea te încurajează să te ridici și să încerci în continuare. Ați observat? Ca mai apoi, copil fiind, să-ți spună să ai grijă să nu greșești și că aia nu-i bună, cealaltă nu o faci cum trebuie. Nu te lasă să experimentezi mai nimic… normal… parcă ar fi pregătiți cu foarfecele să-ți taie aripile…
Așa și cu mine… dacă au știut că nu pot încuraja un debutant ce și-au spus… hai să-l lovim puternic… moral!
Am fost dezamăgit o perioadă, dar am înțeles într-un final că visul meu e doar al meu… ei nu acces la el și nu vor avea niciodată 🙂 Astfel, pe acest principiu mi-am clădit încrederea și puterea de a continua să scriu și o voi face atâta timp cât mă va face să zbor spre infinit… că între timp… aripile-mi tăiate cândva… mi-au crescut mai puternice ca niciodată.

Astfel de hopuri vin atunci când alții care știu ce faci nu văd rezultate, dar și atunci când ai succes 🙂 Vedeți? Două lucuri deranjează persoanele „incomode”: discreția și reușita altora.
Să vă povestesc cum mi-am scris visul ignorând gura lumii:
Cei apropiați
Mai întâi m-am lovit de persoanele apropiate care au intrat la bănuieli… interesați cu ce-mi mai „omor” eu timpul liber din moment ce pentru ei devenisem mai absent ca de obicei. Apoi după ce le-am spus cum stă treaba… m-au luat în derâdere, mi-au spus că nu o să reușesc… că nu am nicio șansă să-mi public cartea. De vânzări nici atât… „cine mai citește în ziua de azi?”
Editurile
Când trimiteam manuscrisul editurilor, am îndurat alte săgeți otrăvite ce-mi străpungeau existența: „nu ai scris bine; ai omis nu-știu-ce tehnică; denumirea personajelor trebuie schimbată; frazele alea trebuie înlocuite ca să respecți un anumit standard literar; uite, așa văd eu lucrurile”.
I-auzi! Păi nu mai bine scrieți voi pentru visul meu!?! Eu mă dau la o parte și aia e!
Primeam „ocară” fix de la cei din domeniu, care până la urmă trebuiau să mă susțină! Dacă într-adevăr voi sunteți experții, sincer vă spun că nu vă contest experiență, DAR lăsați oamenii să scrie așa cum simt ei, să greșească și s-o ia de la capăt. Să șteargă ce-au scris o zi întreagă dacă asta simt cu adevărat, dar dați-le voie să-și urmeze pasiunea pură, nealterată din exterior.
Îmi amintesc că un editor mi-a recomandat că dacă vreau să fac vânzări consistente și să iau premii de literatură trebuie să-mi schimb scrierea, că altfel nu am nicio șansă. Și când i-am explicat că eu nu scriu nici pentru bani, nici pentru premii și că altele au fost motivele mele când am început să scriu… a fost extrem de contrariat și dezamăgit în același timp de reacția mea imatură.
Vedeți? Fiecare cu visul personal! Unul aleargă pentru bani, alții pentru premii, diplome și medalii, iar alții poate doar vor să aducă în lumea reală visurile magice ce le încântă existența.
Necunoscuții
Dar asta n-a fost tot… după publicare, am ales să-mi promovez cartea, iar reacțiile au fost îngrozitoare. Țin minte și probabil nu voi uita niciodată reacția unei domnișoare la un material video ce promova momentul în care am intrat pentru prima dată în contact material cu propriul vis! Se presupunea a fi suferindă și deranjată peste măsura suportabilă precum că publicarea unei cărți „nu e un motiv de bucurie”. N-o fi pentru mătăluță, dar pentru mine… eeee heeeee…

Vă regăsiți? Dacă da, vă înțeleg… iar dacă nu… atunci recitiți articolul de două-trei ori să știți cum să vă apărați pentru a ieși „basma-curată” din nebunia asta! 🙂
După toate cele prezentate, ce credeți că am făcut?
M-am oprit din scris?
NU!
Am scris cum au vrut ei?
NU!
Mai scriu?
DA!
Visul meu continuă și mă bucur de el în continuare?
La naiba! DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
Chiar dacă am trecut prin „foc și sabie”, într-un final mi-am văzut visul cu ochii: scrierea de debut așezată între două coperți. Mulți ar numi-o carte. Pentru mine este minunea urzită dintr-un vis frumos, tocmai acolo jos, în cele mai sensibile odăi ale sufletului meu…
Dragi prieteni scriitori, viitori debutanți,
Atât pot spune despre cum mi-am scris visul ignorând gura lumii. Sunt sigur că la un moment dat vă veți lovi și voi cu brutalitate de aceleași „încurajări” venite de unde nici cu gândul nu gândiți. Rezolvarea e simplă: nu le permiteți să intre cu bocancii în sufletele voastre! Închideți ușa și pierdeți cheia. Aveți un vis care nu este negociabil! N I C I O D A T Ă!
Cu motivație de la un ignorant,
Liviu
P.S.: Voi ați avut parte de „oameni de bine” care știu ei exact ce e mai bine pentru visul vostru?
∼∼∼∼ * ∼∼∼∼
Alte articole din aceeași categorie – Viață de scriitor:
∼ Lupta ∼
I. GREȘELILE UNUI SCRIITOR DEBUTANT;
II. CUM MI-AM SCRIS VISUL IGNORÂND GURA LUMII;
III. CUM NU M-AU CONVINS EDITURILE SĂ-MI SCHIMB CARTEA DE DEBUT;
IV. DE CE NU MI-A PLĂCUT SĂ CITESC;
∼ Scrierea ∼
V. CUM AM SCRIS PRIMA MEA CARTE;
VI. CUM AM ALES GENUL LITERAR AL MANUSCRISULUI MEU;
∼ Editurile ∼
VII. CUM AM TRIMIS MANUSCRISUL EDITURILOR;
VIII. CUM AM ALES EDITURA PENTRU CARTEA DE DEBUT;
IX. EDITURI CARE PUBLICĂ DEBUTANȚI;
X. CUM AM PUBLICAT CARTEA DE DEBUT;
XI. LISTA EDITURILOR DIN ROMÂNIA;
∼ Promovarea ∼
XII. CUM AM PROMOVAT (GRATUIT), CA AUTOR, CARTEA DE DEBUT;
XIII. CUM AM PROMOVAT (CONTRA COST), CA AUTOR, CARTEA DE DEBUT;
XIV. CUM AM PUBLICAT PRIMA MEA CARTE ELECTRONICĂ – EBOOK.
_____
E posibil ca aceste informații să fie adevărate.
Până la proba contrarie, considerați articolul un pamflet.


[…] II. CUM MI-AM SCRIS VISUL IGNORÂND GURA LUMII; […]