Greșelile unui scriitor debutant

Salutare, oameni faini!

Au trecut câțiva anișori de la debutul meu oficial în această lume minunată, perioadă care m-a zdruncinat din toți rărunchii 🙂 că deh… dacă ai aștepta „să fii tobă de carte” atunci ai pierde vreme prețioasă, dar așa… cu doi pași înainte și unul înapoi poți învăța pe propria spinare din multitudinile de eșecuri.

Chiar dacă până la ora la care scriu prezentul am publicat diverse articole etapizate în legătură cu experiența mea vastă în lumea debutului de carte (care se pot accesa în categoria: „Viață de scriitor”), am hotătât ca aici să etalez strict doar greșelile unui scriitor debutant.

Sunt multe sau puține?

Depinde! Depinde de cât conștientizezi asta. Eu am fost inconștient… 😀 în ce mă bag și am avut doar viteza maximă, adică tot înainte. Nu am avut vreme să stau să mă gândesc la greșeli sau să le evaluez. Nop! Nici vorbă! Dacă-ți dorești să descoperi cât mai multe trebuie să ții talpa pe pedala de accelerație apăsată până-n podea!

Fiind vorba de greșeli, toată lista va începe cu o negație: nu am știut, nu am vorbit, nu am realizat, nu am avut curaj, etc.

Acum mă adresez ție, direct! Poate pentru tine unele (sau chiar toate) dintre ele sunt amuzante, dar să știi că eu nu am avut până atunci nici o treabă cu industria de carte, iar de aici multe neajunsuri, fiindcă oricât de imens ar fi fost internetul acelor vremuri, informațiile acestea nișate lipseau cu desăvârșire… Dar hai mai bine să îți spun pe scurt ce și cum în ordine cronologică:

Nu am știut ce-i acela un manuscris.
Îmi era neclară diferența dintre editură și tipografie.
Nu cunoșteam sensul cuvântului sinopsis.
Să trimit manuscrisul la o singură sau la mai multe edituri?
Când și cum să trimit manuscrisul la edituri?
Mă publică editura preferată?
M-am împotmolit la cifre!

∼∼∼∼ * ∼∼∼∼

1. Nu am știut ce-i acela un manuscris

Greșeala mea:
Mno… nu râde! Când am terminat de scris și am trimis mesaj la prima editură, am primit un răspuns sec: „Să ne trimiți manuscrisul!”. Singura explicație din vocabularul meu care exista în dreptul cuvântului „manuscris” la acea dată, mă duce cu gândul la acele „hârtii” scrise de mână de acum sute-mii de ani în urmă, un fel de anticul papirus… nicidecum ceva modern, contemporan.

Recomandare pentru tine:
Manuscrisul e ceea ce ai scris tu, tastând la laptop, desktop sau chiar manual. Atenție! Dacă îți place să scrii cu pixul/stiloul pe hârtie, trebuie să iei în considerare transcrierea textului în format electronic. Doar această variantă mai este permisă de edituri (ciudate vremuri, așa-i? :D).

2. Îmi era neclară diferența dintre editură și tipografie

Greșeala mea:
Adică nu vedeam o limită clară între cele două. Mă gândeam că sunt oarecum un întreg, unde una tipărește și a doua vinde.

Recomandare pentru tine:
Ulterior am aflat că sunt entități diferite, iar editura trimite manuscrisul la tipografia cu care colaborează. Sincer nici acum nu știu exact dacă există edituri care au prorpiile tipografii, care să tipărească exclusiv materialul editurilor. Probabil că da…

3. Nu cunoșteam sensul cuvântului sinopsis

Greșelile unui scriitor debutant - Blog Viață de scriitor - Liviu C. Tudose - www.liviutudose.ro

Greșeala mea:
Când am început să trimit manuscrisul la mai multe edituri am observat că multe dintre ele, pe lângă manuscris, îmi cereau și sinopsisul. „Ce mama lui mai e și ăla un sinopsis?” S-a auzit o întrebare din bezna minții mele. Ehh… am fost nevoit să-l descifrez. Am înțeles apoi că este un scurt rezumat a ceea ce e scris în manuscris. 😀 Dar și așa îl înțelesesem greșit. Nu știu de ce mă gândeam că acest sinopsis trebuie scris de editura care te publică sau de vreun critic literar sau de oricine altcineva în afară de mine. Deh… „diva” 🙂

Recomandare pentru tine:
Așadar sinopsisul e un rezumat scurt, concis a ceea ce ai scris tu în manuscris. De cele mai multe ori trebuie să-l trimiți la edituri împreună cu manuscrisul. Așa că trebuie să-l conturezi cât mai clar!

4. Să trimit manuscrisul la o singură sau la mai multe edituri?

Greșeala mea:
Evident că nici asta nu știam. Și greșeala asta m-a costat vreo trei-patru luni de așteptare încununate cu un răspuns negativ. Îmi era teamă ca nu cumva să-mi fie furate colosalele drepturi de autor! Mie, o somitate în literatură! Bleahhh… că mă gândesc acum la acea frică de nu fi furat pe care am trăit-o atunci… mi se pare tare copilărească.

Recomandare pentru tine:
Îți explic și de ce: în zilele noastre totul (sau aproape totul) este comercial! Îți spun sigur 100% că nicio editură nu riscă să-și însușească drepturile de autor ale unui necunoscut! Și schiar dacă scriitorul ar fi vreun premiat Nobel pentru Literatură tot nu s-ar preta la o astfel de mojicie. Așa că nu îngroșa greșelile unui scriitor debutant și trimite manuscrisul la cât mai multe edituri (evident, doar dacă acestea ți-l cer) pentru a salva timp prețios.

5. Când și cum să trimit manuscrisul la edituri?

Greșeala mea:
Cum o editură îmi spunea să-i trimit manuscrisul, cum în secunda doi îl și atașam pe email și apoi așteptam un răspuns care nuuuuuuuu mai veneaaaaaaa niciodată…

Recomandare pentru tine:
Poate întâmplător am prins un „meșteșug” din zona editorială. Redactorii (marea lor majoritate) răspund la multitudinea de emailuri o dată-n săptămână (dacă reușeșc și atunci! sîc!) , iar dacă vrei ca emailul tău să fie deschis cât mai repede atunci trebuie să-l trimiți luni în jurul orei 9:00 AM (dimineața). De ce? Ați ghicit! De cele mai multe ori, acea „o dată-n săptămână” se sincronizează cu ziua de luni și împrejurul orei 9:00. Iar dacă voi trimiteți manuscrisul joi, vineri sau în weekend, în săptămâna următoare emailul vostru se va pierde prin inbox lăsat în spate de emailurile proaspete ajunse chiar luni dimineața. Cu plăcere! 😉

6. Mă publică editura preferată?

Greșeala mea:
După cum spuneam mai sus, am așteptat trei-patru luni un răspuns de la „editura mea preferată”. Nu doar că a întârziat sub diverse scuze, însă răspunsul lor a venit doar în urma insistențelor mele enervant de repetate… că eu îmi doream la ei… doar că dragoste cu sila nu se face, așa-i? 🙂 Evident, refuzul parcă mi-a turnat plumb topit pe suflet. Tristețe mare și timp pierdut în așteptarea a ceva ce nu avea să fie pentru mine în acea perioadă…

Recomandare pentru tine:
Dacă te publică editura preferată? Știi care e adevărul care doare cel mai tare? Pentru un debutant nu există editură preferată! Scoateți asta din cap dacă vrei să salvezi timp prețios și cel mai important… SĂ NU SUFERI! Editura preferată este pentru tine doar dacă ești vreun influencer bine înfipt sau o persoană publică… altfel… alege cea mai bună ofertă de la editurile care vor să te publice… dacă ai mai multe să știi că ești scriitor adevărat! 😉 Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lupți pentru visul tău, pentru editura ta preferată! Poate într-o zi vei ajunge acolo! Îți doresc asta din tot sufletul!

7. M-am împotmolit la cifre!

Greșeala mea:
După cât de mult am căutat și la câte refuzuri am primit, când a treizecea editură a fost de acord să mă publice și mi-a trimis contractul de colaborare, parcă văd și acum acea flacără de bucurie cum stătea să se stingă doar pentru că m-am pus să analizez cifrele. Chiar dacă matematica nu m-a vrut la sânul ei 🙂 începusem totuși să analizez ani, procente și să-mi fac planuri. Tot amânam… nu eram sigur… cifrele erau pe punctul de a-mi pune piedică unui vis ce izvora din adândul sufletului… Bineînțeles alt timp pierdut…

Recomandare pentru tine:
Dacă-ți dorești cu adevărat să scrie pe tine autor debutant atunci consider că nu ești în măsură să impui unei edituri câte procente din drepturile de autor îți oferă sau pe ce perioadă să semnezi contractul. De ce? Pentru că nu e visul lor acela ca tu să debutezi! Adevărat? E visul tău arzător! Te uiți la bani? Banii vin și pleacă… mereu a fost așa… Gândește-te doar că ești debutant o singură dată-n viață, cu prima ta scriere. Atât! Și mai ales dacă editura are posibilități de promovare eu zic să lași de la tine. Oricum, contractul de debutant nu e pe viață! Dar dacă nu ești hotărât atunci chiar e posibil să duci regretul ăsta cu tine toată viața! În discuțiile mele am întâlnit câteva persoane în etate care regretau că nu au publicat la vremea lor. Regretau… ferește-te de astfel de cuvinte… fiindcă regretul unui vis arzător îți va măcina toată existența…

Acestea au fost greșelile unui scriitor debutant cu cel mai mare impact. Sigur, poate sunt mult mai multe. Promit să actualizez prezentul articol ori de câte ori îmi voi mai aminti vreo boacănă care m-a făcut mai expert și mai înțelept în acest domeniu. Că până la urmă nimic nu e în zadar…

Tu? Dacă ai și alte nedumeriri legate de greșelile unui scriitor debutant, dă-ne de știre în secțiunea comentarii și e posibil să primești aprecierea și recunoștința noastră. 😀

P.S.: Așa arată moaca unui debutant (foto alăturat). Oricât de multe obstacole au fost, parcă totul se risipește atunci când ai în mână propria creație. Îți doresc și ție să ai parte de o asemenea reușită cât de curând!

Cu aleasă considerațiune,
Liviu – un perseverent de succes

∼∼∼∼ * ∼∼∼∼

Alte articole din aceeași categorie – Viață de scriitor: