Scriitor cu pasiune
LIVIU C TUDOSE ~ Scriitor cu pasiune
ACUM scriu o altă minunăție de carte!
Mai jos, împărtășesc alături de voi prima mea „capodoperă de artă”:
Hei, TU!
Ești pregătit(ă) de aventura vieții tale!?
Ai nevoie doar de un strop de curaj, iar adrenalina te va arunca drept în mijlocul acțiunii.
În povestea mea, nimeni nu se simte în SIGURANȚĂ, iar viața are un singur scop: SUPRAVIEȚUIREA!
SPERI la ceva MĂREȚ? Îți poți răspunde singur la această întrebare!
Stinge FOCUL curiozității chiar ACUM!
Arrrrrrrrrrr!
DE CE scriitor cu pasiune?
Cine s-ar fi gândit, după atâta timp, că am găsit răspunsul la întrebarea „De ce te-ai născut?”, abia acum la treizeci (și ceva) de primăveri (inventariate în anul două mii douăzeci)? Și că m-am hotărât să fac acest lucru tot restul vieții mele...
Dar n-a fost atât de simplu. Prima dată trebuie să lupți pentru a descoperi lucrurile care te-mplinesc sufletește, iar mai apoi să găsești timpul care să-ți ofere libertatea de a te ocupa de ele așa cum îți dorești.
Pentru mine partea cu scrisul, deși știam că există acolo, undeva, cu greu am realizat că ESTE „acel lucru”. Și iată-mă aici! Trăiesc un sentiment plăcut, de împlinire, când sunt conștient de faptul că pot inventa cu ușurință lucruri noi, fără a fi numit mincinos, dându-le sens cu ajutorul inspirației:
„Și când am scăpat cerneala peste foi, și-am presărat, litere întortocheate ce din suflet au plecat...”
De asta cred, cu tărie, că sunt scriitor!
Cu aleasă considerație,
Liviu C Tudose ~ scriitor cu pasiune
Având în vede că primele scrieri le-am distrus fără urmă de regret (poveste lungă) – se întâmpla prin liceu, am crezut că nimic din acea perioadă n-a mai rămas neatins, însă de curând am descoperit câteva „însemnări antince”, ca un arheolog meticulos ce căuta o comoară printre fărâmele istoriei.
Debutam la editura CREATOR cu „Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de Foc”
Redescopeream după ani și ani frumusețea scrierii...
Următoarea strofă a fost scrisă în primul an la Facultatea de Geografie din Timișoara, unde am avut o prezentare despre Marco Polo. Îmi amintesc și acum că nu mi-a fost tocmai ușor să țin prima prelegere din viața mea, motiv pentru care mi-am îndulcit existența cu acele rânduri ritmate care mi-au adus un oarecare confort emoțional:
„Un tânăr venețian plecat pe mare
Spre Asia călătorind, pierdut în zare
Pleca de aici și ajungea până acolo
Era „Il Milione”, era Marco Polo.”
Prima dovadă existențială datează clar din timpul liceului, după hârtia pe care a fost scrisă, a celebrului caiet stundențesc, decupată de pe o foaie unde erau și alte înscrisuri:
„Nani, nani, noapte bună
Câte stele și lună
Îngerașii stau de pază
Și ei somnu-ți veghează
În pat e cald și e bine
Mama de mână te ține
Nani, nani pe la gene
- Uite, vine Moș Ene!”
*A se nota exact că în pat nu era niciun cal – așa cum textul din imaginea alăturată precizează, iar subsemnatul respecta îndeaproape toate cutumele unei minți așezate. 🙂 Totuși, se întampla ca în eterna foame adolescentină să mai strecor astfel de omisiuni involuntare.
Începutul începutului. Poză individuală cu ocazia de... amintire. Eram în clasa a doua, opt ani și probabil fotografia a fost făcută în ianuarie 1991. Atașat la purtător insigna cu Mihai Eminescu alături de o carte de Limba și Literatura Română. O fi fost și acela vreun semn? 🙂
Dacă prin nu știu ce minune, mâinile jucăușe-mi vor mai descoperi și alte rânduri adolescentive, atunci cu siguranță nu voi ezita să actualizez prezenta pagină.
Discutăm? Trimite-mi o scrisoare...
Urmele presărate de cerneala jucăușă pe hârtia luminoasă vor transmite la destinație, prin intermediul unei scrisori vesele, gândurile voastre frumoase venite de departe.
Diligența va veni neîntârziat, indiferent de vremuri și-mi va aduce acasă, în cutia poștală, plicul cu vești minunate!
Așa voi trăi și eu fiecare mesaj electronic din căsuța mea poștală. Vremurile se schimbă, dar de multe ori sufletele noastre rămân așternute în locurile pe care le vom iubi cu toată ființa noastră...