Hei, hei, heeeeei!
Înc-o întâmplare adaugată la catastif 😀
O zi de toamnă plină de un soare fericit! Era una din zilele în care am decis să ies cu familia la plimbarea (aproape) zilnică, fiindc-am auzit noi pe undeva că mersul pe jos face piciorul frumos! 🙂 Totul era plăcut. Liniște deplină, întregul corp zen. Ne lăsam purtați de picioare pe un traseu bine stabilit.
Și cum se întâmplă mai mereu când ești într-o astfel de stare, cineva se găsește să te scoată din „ale tale”. Tot așa și acum, aud o voce venită așa… cam de nicăieri care-mi șoptește:
— Tu ai mașină?
Mă opresc speriat! Mă uit în stânga… nimic… în dreapta… nimic… în fața mea nimic… apoi când dau să mai fac un pas simt o respirație lângă mine, în partea dreaptă jos… respirație ce-mi trimite câteva furinicături pe șira spinării.
Aplec capul și ce să vezi? O mână de om, cu-o șchioapă mai înaltă decât genunchiul meu se uita nedumerit la mine așteptând răspunsul izbăvitor.
Eu îmi revin încet din șoc și îl întreb cu ultimile puteri ca și cum nu aș fi înțeles din prima:
— Hă?
— Tu ai mașină? repeta puștiul de vreo trei-patru anișori pe care nu-l mai văzusem în viața mea.
Acum știți și voi cum e cu întrebările astea puse în grabă de la străini… nu poți știi niciodată ce e în mintea lor și nu trebuie să riști. 🙂 Precauția e literă de lege, chiar și cu riscul de a spune o minciună… și mai ales că tipu’ era foarte serios!
— Nu! N-am mașină, silabisesc în încercarea de a realiza ce se întâmplă în jurul meu.
Văzând că nu e deloc surprins de faptul că eu nu am mașină (m-a crezut, sîc!) îmi dau silința să aflu care ar putea fi scopul chestionarului ad-hoc și îl întreb rapid același lucru:
— Dar… tu ai mașină?
— Nu, n-am nici eu! Dar tata are! Oricum mă gândeam că ai nevoie de numerele astea să le pui pe mașina ta… dar dacă nu ai… îmi explica băiatul cu o dicție de o cursivitate rar întâlnită și la un om mare în timp ce-mi flutura prin fața ochilor o bucată de tablă îndoită-n vreo patru pe care erau inscripționate câteva numere roșii, foste ale unei mașini înmatriculate de curând.
Apoi, dezamăgit, aruncă tabla în dreptul porții și țușșșșști în curte!
Eu îmi ridic privirile din pământ și las în urmă bucata de tablă și-observ că la doi pași dinaintea mea era tatăl copilului (am presupus) ce se prăpădea de râs, deducând că a fost martorul întregului spectacol:
— Și… ziceți că nu aveți mașină, ai?
— Ce să facem, se mai întâmplă, zic și eu, cu gândul la cele întâmplate, continuându-mi traseul obișnuit.
Sunt sigur că a fost o capcană pe care am ocolit-o cu succes! 🙂 Vă dați seama ce făceam cu numerele ale roșii dacă spuneam că am mașină? Ptiuuu!
În final vă las cu un sfat, la fel ca părinții și bunicii noștri: „nu vorbiți cu străinii!” Fiindcă e posibil să vă dea vre-o tablă cu numere roșii și-apoi nici nu vreau să mă gândesc ce-o să mai urmeze! 😛
Un om pățit,
Liviu
P.S.: Dar tu ai mașină? Hei, hei, hei! Ce faci? Nu răspunde așa pur-și-simplu! Scrie în comentarii, să avem dovezi! 😛
____
E posibil ca această întâmplare să fie adevărată.
Până la proba contrarie, considerați articolul un pamflet. 
